Cap23-A new story

-Da.Nu este uimitor ca Rob m-a cerut in sfarsit de nevasta?

-Ba da.Asa este.Nu mi-am imaginat ca te vei casatori vreodata cu Rob.

-Anne are dreptate.Nici eu nu as fi crezut.De 12 ani stati impreuna si deabia acum v-ati gandit sa va uniti destinele.

-Pentru ca deabia acum ne-am dat seama ca stim cu adevarat fara cine nu putem trai.Nu putem trai unul fara celalalt.

-Vai..ce romantic.Cand o sa ma fac mare,eu sigur imi voi da seama din prima clipa care este adevarata mea dragoste.

-Mara,la varsta ta,adevarata dragoste ar trebuii sa fie familia,fiindca este inacceptabil ca la 8 ani sa te indragostesti.

-Mami..ai dreptate.

Poate va puteti da seama ca aceasta a fost o discutie intre 4 persoane:July,Lora eu si Mara,fiica mea.July tocmai ne anuntase ca s-a logodit cu Rob dupa 12 ani de asteptare.Pacat ca Mary nu a fost de fata,fiindca a trebuit sa plece datorita jobului ei pana in Franta,iar Tom desigur ca a insotit-o.
Mai spre seara,pentru a adormi,a trebuit sa le citesc copiilor o poveste,si am ales “Frumoasa din padurea adormita”.Chiar daca nu am reusit sa ii adorm,le-am captat atentia.La sfarsitul povestii,Mara mi-a spus:

-Mami,dintre toate povestile pe care mi le-ai citit,aceasta imi place cel mai mult.

-Si stiu si de ce iti place.

-Da?!

-Da.Iti place doar ca printesa a dormit asa de multi ani fara sa imbatraneasca.Chiar daca esti mica,draga mea,esti fata,si stiu cat de mult te pasioneaza fardurile,hainele sau cosmeticele,insa esti cam micuta pentru toate astea.

-Mami,pe mine ma pasioneaza roboteii si masinutele.Si  chiar mi-ai dat o idee.De ziua mea vreau un soldat robot care sa se stranga,transformandu-se intr-o masina si mai vreau si un p….

-Hai mai bine culca-te si mai vedem ce iti va iau de ziua voastra,pentru ca este ziua voastra draga,nu numai a ta.Acum noapte buna!

-Noapte buna mami!

-Dumnezeule,intr-un final fericit,am reusit si eu sa ii culc.

-Anne,nu inteleg de ce nu iti angajezi o bona.Daca nu mereu,macar pana c trece nunta Julyei.Luca vine tarziu de la serviciu,tu unde pleci ii iei cu tine sau ii duci la mama ta daca ea este acasa.Parca nu mai ai avea viata personala,iar de la un timp esti si un dezastru in bucatarie.

-Cum?!Dezastru in bucatarie?Nu este adevarat,cel putin nu cred.

-Spune-mi,ce realizari ai avut tu in bucatarie?

-Pai..poate putina mizerie,si o tentativa de incendiu….

-Lora are dreptate,Anne.Inca putin timp fara sa iesi in oras,petrecut numai si numai cu copiii si o sa ajungi la un spital  de nebuni.

-Aveti dreptate,si in plus stiu bona perfecta.

Din aceea zi,am stat linistita,fara nici o grija.Bine..fara nici o grija,in afara de rochia pentru nunta Julyei,pentru ca eram atat de confuza.Dupa doua saptamani,pregatirile pentru nunta au inceput in adevaratul sens al cuvantului.Lora si cu mine,ne cautam rochii de domnisoare de onoare,pe cand Mary o ajuta pe July sa isi caute rochia de mireasa,in acelasi timp cautandu-si si ea rochia de nasa.

Dupa o luna jumatate de cautare,in sfarsit mi-am gasit rochia potrivita.era mov,lunga pana la genunchi,cu falduri ca niste voaluri,legata la gat in forma de V,in spate fiind model de bretea,cu niste pietricele albe,de efect.Cand m-am intalnit cu Lora sa imi arate si ea rochia ei,mi-am dat seama ca rochia era identica cu a mea.Singurul lucru care le diferentia era culoarea.A mea era mov si a ei era galbena.Rochia lui Mary era albastra,lunga,dreapta,avand un model asemanator la gat cu rochia mea si a Lorai.

Cea mai importanta rochie,adica a miresei,nu exista.Fiindca nu a gasit rochia si mai erau doar trei saptamani pana la nunta,s-a decis,pleca la Paris,capitala dragostei,unde erau renumite magazine de rochii de mireasa.Este adevarat ca avea foarte multe emotii,insa cand s-a intors,avea intr-o imensa cutie o rochie alba,frumoasa,care se potrivea perfect cu personalitatea ei.Cu o trena nu foarte lunga,fara un model anume pe ea,ii venea excelet prietenei noastre.

Ce avea special era o suprapunere a materialului de la bazin in sus,astfel formand niste bretele grosute.Imbracamintea nasului sau a cavalerilor de onoare,nu este foarte importanta.Un costum,o camasa si o cravata si gata tinuta,insa cea a mirelui este cat de cat importanta.Costumul a fost alcatuit din niste pantaloni albi de stofa cu un sacou si o camasa de aceeasi culoare.De asemenea,importante au fost si accesoriile si coafurile.Eu am purtat o pereche de cercelusi mov,iar Lora o pereche de cercei din argint lungi.Mary si-a pus o pereche de cercei cu pietre lungi,si o bratara mai groasa din argint,putin patratoasa.July a avut o pereche de cercei din aur cu o piatra foarte frumoasa,asemanatori cu colierul,iar pe cap,nu a avut voal.Si-a prins parul cu un fel de coronita din trandafiri albi.Mara a avut o rochita roz,iar Les un costumas negru.

Ziua nuntii a sosit.Sala unde avea loc petrecerea era decorata cu trandafiri rosii,iar culoarea predominanta era albastrul marin si desigur,albul.Pe mese erau asezate cosulete cu fructe si veze cu flori.Langa fiecare farfurie se afla cate o umbreluta alba cu dantela,pe care scria July si Robert,si data casatoriei.Toti invitatii au fost primiti calduros de catre nasi si miri,dand cu ei noroc.Un moment foarte placut,pe care nu il voi uita prea curand a fost acela cand a trebuit ca mirilor sa li se dea verighetele.Les a dus pernita cu verighete,pe cand Mara ducea cosuletul cu flori.O familie fericita era si Lora impreuna cu Aaron si micuta Johanna,care a dormit aproape toata slujba.

Cum Mara si Les nu au mai fost pana atunci la vreo nunta,au fost placut impresionati,asa ca urmatoarea zi,m-a pus pe mine si pe Luca sa le aratam poze de la nunta naostra.A fost destul de frumos,deoarece mi-am adus aminte de acele vreumuri.Trecusera aproape 8 ani de zile de cand eu si Luca eram casatoriti.In 8 ani,viata mi se schimbase radical.Inca mai tin minte cand Bart a murit,inca mai tin minte rarele dispute dintre mine si prietenele mele si inca mai tin minte incercarea noastra de a face o trupa.O incercare care nu esuase complet.Imi place mult sa cant.Asta faceam de cand eram copil,cantam sia sta fac sia cum,inainte sa ii adorm pe copii,sau cand el pregatesc cerealele de dimineata.

-Mami,ne povestesi te rog cum l-ai cunoscut pe tati?

-Da dragule,o sa va povestesc,dar nu acum.Sunt prea obosita,si nu as putea sa va termin povestea.Dormiti in aceasta dupa-masa si diseara o sa va incep o poveste foarte draguta.

-Bine mami,asa o sa facem.

Chiar daca nu vroiam ca seara sa vina asa de repde,s-a intamplat.Mara si Les au facut baie,in timp ce eu aproape ca imi pierdeam mintile in dormitor.Nu stiam ce poveste sa inventez.

-Anne,ce faci singura pe intuneric?

-Luca…eu..ma gandeam ce poveste sa le spun copiilor.Nu am pic de imaginatie.

-Bucatica mea de zahar,azi,copiii ti-au cerut sa le povestesti cum ne-am cunoscut.Ce-ar fii sa le povestesti totul?Si la finalul povestii le spui adevarul,ca de fapt asta e povestea ta.

-Ai dreptate,iti multuesc foarte mult.
[...]

-Gata copii?Sunteti in pijamale?

-Da..si suntem pregatiti de poveste.

-Bine.

In camera,decat o mica pata de lumina a ramas,iar eu eram pregatita sa incep.

-Hmmm..Era odata,o fata care era mult mai mare decat voi.

-Era cat tine sau cat tati?

-Nu.Avea 17 ani.

-Si era printesa nu?

-Nu..

-Atunci era sotia unui robot?

-He he he.Nu nici pe departe.Era o fata simpla de 17 ani,care s-a indrgostit de un baiat chipes.Foarte chipes.

-A..ca in Cenusareasa nu?

-Mai,mai ma intrerupeti mult?

-Nu..scuza-ne.

-Asa..deci fata s-a indragostit.Baiatul si ea traiau o poveste foarte mare de iubire.Fata avea si ea 3 prietene,insa din cauza acestui baiat s-a certat cu ele.

-Si mami,scuze ca te intrerup,dar cum ii chema?

-Pe fata o chema cum ma cheama pe mine,Anne iar pe baiat il chema Bart.

Ceea ce nu stiam era ca Luca era langa usa,ascultand toata povestea.

Cap22-The Circus

Dupa cativa ani.

-Mami?!Crezi ca poti rezista doua ore?

-Sigur…Ce crezi,ca ai o mama care nu poate rezista doua ore sa se uite la un spectacol de circ?

-Nu…sigur ca nu.Cum poti crede asa ceva?

-Ma gandeam si eu.

Bineinteles ca puteam rezista doua ore.Drept cine ma ia?Am 29 de ani,sunt matura si ma pot uita linistita la un amarat de spectacol,fara a avea emotii.Bine..recunosc.Circul niciodata nu a fost unul din locurile mele preferate unde vroiam sa ma duc.Era destul de greu sa vad cu acei oameni fac ceea ce fac,fara sa pateasca nimic.

Povestea mea a inceput acum muulti ani,cand aveam 7 ani si m-am dus pentru prima oara la circ.Atunci,o frumoasa fata,cascadoare,a ratat aterizarea si a cazut,astfel rupandu-si piciorul drept si fracturandu-si mana.De atunci nu mai m-am dus la circ.Imi era destul de teama sa ma duc,deoarece nu stiam ce se putea intampla.Daca cineva patea ceva mai rau?Daca era o muscatura de leu,sau poate o aterizare mortala?Din cauza circului am devenit o fire puitn paranoia.

Nu doream sa ii duc pe copii mei la circ.Le-am povestit intamplarea mea din copilarie,insa ei nu au bagat de seama ce le-am spus si impreuna cu tatal lor au cumparat 4 bilete la circ,de aceea am fost nevoita sa ajung intr-un cort,pe un scaun,cu inima la gura,curioasa si emotionata,nestiind ce se va putea intampla.Poate ca va avea loc un accident care ar putea marca copiii pe viata.

Fel de fel de ganduri imi treceau prin minte in acele momente.Incercam sa ma consolez singura.Imi ziceam ca nu se va intampla nimic,insa acele imagini din copilarie,reveneau in mintea mea incontinuu.Un lucru era cert.Chiar daca ma aflam intr-un cort,asteptand sa inceapa spectacolul,circul nu va fi niciodata preferatul meu.Il urasc,la fel cum urasc acei acrobati si toti acei clovni cu nasul rosu si cu floare in piept.

Spectacolul a inceput.Deschiderea a fost facuta de doi colvni,care s-au prezentat si au inceput sa danseze si sa rada.Cat de patetic.Cum te poti imbraca cu acele haine mult prea largi si sa iti pui acel nas rosu de care rade toata lumea?Mai mult ca sigur te faci de rusine.Ce oameni fara personalitate..

Dupa ce “minunatul” spectacol al clovnilor s-a terminat,in arena a intrat o trupa formata din 8 atletici,4 fete si 4 baieti,care au prezenta un spectacol minunat.Se parea ca erau niste profesionalisti,deoarece nu au avut plasa,in cazul unui accident..La un moment dat,spectacolul chiar m-a captivat.Acele sarituri in aer mi-au amintit de vremea copilariei,insa acum nimic rau nu s-a intamplat.In scena a aparut si imblanzitorul de animale sau mai bine zis doar de pasari,deoarece a facut un adevarat spectacol.

Cu ajutorul a zece porumbei,intregul loc in care s-a desfasurat actiunea,a fost ca o poveste pentru cei mici,care a putut capta atentia si celor mari,sau cel putin a mea.Porumbeii faceau diverse lucruri:zburau,veneau pe langa public,se duceau la stapanul lor,ba chiar ascultau odinele.

-Vino aici!Du-te acolo!Adu-mi acea palarie!Intra in colivie!

Fiecare proumbel asculta ordinul,il executa dupa care,drept multumire la aplauzele noastre,facea un tur la intreaga sala.

Pot recunoaste,ca un moment cu adevarat inspaimantator a fost acela cand tigrii siberieni au venit in arena impreuna cu imblanzitoarea lor,frumoasa Ycola,pentru a ne arata numarul lor.Ycola avea un minunat costum stralucitor si un bici in mana cu care putea stapani fiecare tigru dintre cei cinci.Fiecare tigru trebuia sa sara prin cercuri de foc.Prima data a fost un singur cerc,insa dupa aceea,spectacolul a continuat cu trei cercuri.Daca tigrii isi faceau treaba corect primeau cate o halca de carne,daca nu,drept pedeapsa o lovitura de bici peste bot.Frumoasa imblanzitoare stia sa ii bata in asa fel incat sa nu ii raneasca(daca asta se numea bataie).Ea nu dorea sa ii raneasca,de aceea din fiecare lovitura de bici,aceasta facea o adevarata joaca,insa tigrul isi putea da seama de greseala lui,repetand numarul si primind drept recompensa o halca de carne.Deoarece acestia trebuiau fi in centru atentiei,Ycola nu tinea cont de apluzele publicului,fiind foarte concentrata asupra muncii ei,straduindu-se ca spectacolul sa iasa perfect.La terminarea acestuia,cand tigrii ieseau din arena,aceasta multumea publicului.

Am avut parte si de numere,in care nu erau incluse sariturile,tigrii,sau porumbeii.Dansul tiganesc,care a impresionat pe toata lumea,nu avea nevoie de prezentare.

-Acum,dupa ce tigrii au plecat,iar porumbeii sunt in colivii,putem privi incantati un minunat dans tiganesc.

O simpla prezentare si un incantator dans,plin cu piruiete.In momentul dansului,a avut loc un joc de lumini specific dansului.Ceva care chiar m-a impresionat la acest dans a fost focul,ca de tabara,facut in mijlocul arenei,pe langa care tigancile au dat din solduri,iar barbatii au dat din picioare.La terminarea dansului,si-au facut aparitia,din nou,cei doi clovni,care au devenit simpatici.Pic si Poc,au inceput sa se bata cu baloane cu apa,sa imite animale sau sa recite poezii.

-Stie cineva de ce zboara pasarea?

-Nu.De ce Poc,stii tu?

-Da..ca are aripi.Dar stie cineva de ce a trecut rata strada?

-Nu.De ce?

-Fiindca asa a vrut ea.

Acest gen de glume urmate de aplauze si de rasete.

Acestia au invitat in arena cativa copii,pe care ii ruga sa le spuna o poezie,sa imite cate un animal sau sa nimereasca o bucata de lemn vechi cu un balon cu apa,astfel castigand un balon facut de ei,cu forma dorita.Printre acei copii s-au aflat si ai mei,care au spus cele mai haioase glume,au imitat cele mai haioase animale,insa in loc sa nimereasca lemnul vechi cu balonul,au nimerit fata unuia dintre clovni.

Cand spectacolul clovnilor devenise mai interesant,acestia au disparut,iar in locul lor a aparut un magician dragut,cu un joben negru si cu pelerina rosie de ploiae.Destul de ciudat.Nu mai vazusem pana acum un magician cu pelerina de ploaie,insa orice este posibil.

-Vai..ma iertati.Am confundat pelerinele.

Publicul a inceput sa rada.

-Ala bala portocala si hop apare pelerina.

Inca un val de aplauze si de rasete.

-Nu stiu ce gasiti de ras.A sigur..in locul pelerinei mele a aprut alt ceva?Dar ce?Nu imi pot da seama..sunt asa de prostut…

-Domnule,aveti un cearsaf in loc de pelerina,iar costumul a fost inlocuit cu o pijama cu elefanetei.

-Multumesc Tania.(Tania fiind asistenta magicianului).Nu stiu ce are aceasta bagheta.Poate s-a stricat.

Si in urmatoarle secunde,Tania a fost lovita in cap de cateva ori cu bagheta.

-Asa..poate acum va merge.O…scuze nu stiam ca acesta este capul tau.

Rasetele erau din ce in ce mai  puternice.Chiar si eu incepusem sa rad.Poate circul nu era chiar atat de rau.Magicianul acela a fost grozav.A scos din jobenul lui iepurasi,soparle,ba chiar un pui de urs pandaSi ca tot veni vorba de ursi,un moment destul de amuzant a fost acela cand un pui de urs,impreuna cu imblanzitoarea lui si-a facut aparitia.Micutul Joe facea totul invers.Daca imblanzitoarea Tiffany ii facea semn sa stea jos,acest se ridica si se plimba de colo colo.Daca aceasta ii facea semn sa se opreasca,acest incepea sa faca tumbe ,astfel ametind.Publicul s-a distrat de minune la acest numar,iar Mara si Les au ras impreuna cu mine si cu Luca.

Dupa doua ore si un pic,spectacolul se termina si toti se ridicara in picioare dansand pe muzia pusa de clovni.Un minunat spectacol,de nota 10.Mi-am amintit de copilaria mea,si m-a determinat sa ma hotorasc sa ii aduc pe cei mici mai des la circ,deoarece nu merita sa isi piarda copilaria aiurea,stand in casa la PC si uitandu-se la desene animate.

Mara,impreuna cu Les si Luca au fost mandri de mine ca am rezistat doua ore fara sa ma plang,iar eu am inceput sa rad de cum i-am auzit.

-Fiti seriosi…eu ador circu.Ce v-a facut sa credeti ca nu pot rezista?Ha Ha Ha!

Am ajuns acasa destul de obositi,insa am mancat,iar dupa aceea am tras un pui de somn.Spre seara,am primit odihniti musafirii.Marei si lui Les nu li s-au oprit gura pana cand nu au povestit intregul spectacol;de la inceput pana la sfarsit.Au povestit cu au spus ei glume,cum au ras de mine si cum ma vor duce din nou la circ.

-Nu nu nu,asta nu se va intampla prea curand.Ce credeti,ca ador circul?Va rog…cine suporta acei maimutoi cu nas rosu si cu pantofi imensi?

-Nooooi!au raspuns in cor cei prezenti.

-Cum sa nu…