Cap15-A New Beginning

Dimineata,m-am trezit cu o durere de cap insuportabila.Nu stiu daca votca sau muzica au fost de vina,cer e ca una dintre ele pot fi de vina daca imi explodeaza cumva capul.Nu am mai putut adormi din cauza durerii de cap,asa ca m-am hotarat sa ma dau jos din pat si sa pregatesc micul dejun.Doi ani de zile am fost ca o statuie,macar acum cu cateva zile inainte de moartea mea sa ma fac utila.Lora doarme,deci pot pregati micul dejun linistita.Ajung in bucatarie,deschid fereastra si scot capul afara.

Ce pot zice…o zi minunata.Soarele straluceste pe cer inca de la ora 8:45.Cei drept adie putin vantul,dar nimic iesit din comun.Las geamul deschis si ma duc sa iau o farfurie din bufet.Ma gandeam sa pregatesc o omleta.Iau ouale din firgide,le sparg,le ametesc putin si le torn in cratita,in 10 minute  omleta mea este gata.Ma duc la masa,iau trei portocale,le bag in storcator si in trei minute iese un delicios suc de portocale,dulce-acrisor.Pun tacamuri si farfurii la masa,si ma duc sa o trezesc pe Lora.Cu grija ii soptesc la ureche ca a venit vremea sa se scoale.Micul dejun era gata si mai ramanea decat sa se scoale.Somnoroasa,m-a urmat in bucatarie,fara nici un cuvant.Ne-am asezat la masa si ne-am apucat sa mancam.Atunci,mi-am adus aminte ca eu trebuia sa termin cu viata mea,asa ca i-am propus sa mergem impreuna cu cortul,undeva in apropierea unui lac,sa fie o atmosfera destul de frumoasa.Noi doua impruna cu Aaron,Luca,July,Mary,Robert si Tom.

Lora era destul de incantata de idee,acceptand.Cand am terminat de mancat,ne-am imbracat,si am mers pe la prietenii nostri sa le propunem acest lucru.Fireste ca au fost de acord,si au zis ca o idee mai buna nici ca imi putea veni.Asa ca ne-am dus din nou acasa,ne-am pregatit bagajele,si ne-am dat intalnire la ora 13:00 in fata cafenelei de la coltul blocului.Cu o jumatate de ora inaine de plecare,m-am dus la mine in camera si mi-am facut planul.

Daca mergeam in locul pe acre il cunosteam eu,acolo era un pod,si era un moment oportun pentru a imi putea lua zilele.Timpul a trecut repede,parca in favoarea mea,si ne-am intanit cu cei sase prieteni.Ne-am urcat in masini si am pornit la drum.Da…chiar langa pod mergeam.Parca Bart ar vrea sa ma duc mai repede alaturi de el.Peste doua ore am ajuns acolo.Ne-am instalat corturile,iar eu am zis ca vreau sa vizitez zona,insa nu stiam ca Luca ma va urmari.Asa ca am mers pana la pod,si acolo m-am oprit in fata lacului.In cateva secunde am devenit foarte melancolica,lacrimile cazandu-mi pe obraji.Ma gandeam la anii trecuti,cat de frumosi au fost,dar si cat de tristi.Trupa noastra nu mai exista,Bart nu mai exista si in curand eu nu voi mai exista.Asa ca nu mai aveam nimic de pierdut.

Mi-am sters lacrimile cu furie,si tremurand am pus picioarele pe barele podului.Acum era simplu,imi luam avant si…gata,insa chiar atunci,cineva m-a prins de la spate, m-a ridicat in sus si m-a luat in brate.Luca stia ca vroiam sa fac o prostie,asa ca m-a urmarit.Lundu-ma in brate,a inceput sa planga si mi-a spus sa nu mai fac aceasta prostie niciodata.Strangandu-ma parca mai tare in brate mi-a explicat ca Bart a murit,ca asta a fost destinul lui si ca acum eu imi pot reface viata,alaturi de el,pentru ca stia ca Bart ar fi vrut sa fiu fericita.Am inceput sa palng si l-am luat in brate.Stiam ca are dreptate,asa ca am incetat sa ma mai gandesc la moarte si am incpeut sa privesc viata inainte,nu din spate,cum obisnuiam eu pana acum.Asa ca am mers impreuna,destul de fericiti la grup,si am avut si scuza perfecta.Ne intalnisem pe drum si am inceput sa ne uitam la acel rau minunat.Acel rau,care ma putea inghiti.Toata ziua ne-am jucat carti,am facut un gratar si ne-am distrat.Brusc mi-am dat seama ca nu ma mai gandeam la Bart si ca ar fi momentul potrivit sa imi vad de viata,iar Luca chiar ar putea fi persoana potrivita cu care mi-as continua viata.Asa ca salvarea mea,Luca,va fi si persoana pe care o sa o iubesc.Asta mi-am propus,si pana nu reusesc,nu pot renunta.Trei zile am stat cu cortul.A fost frumos,distractiv si..chiar o lectie de viata.

Ajunsi in oras,ne-am continuat viata.Ieseam in cluburi,mergeam la cumparaturi cu prietenele si la film.In acea zi,cand am ajuns acasa,m-am dus la Biserica si la cimintir.La Biserica i-am multumit lui Dumnezeu ca m-a salvat si ca m-a facut sa vad realitatea,iar la cimintir i-am cerut iertare lui Bart ca il voi inlocui cat mai curand.Speram sa ma ierte si sa fie fericit acolo sus pentru mine.M-am intors acasa impacata si l-am sunat pe Luca,fumand linistita o tigara.