Cap23-A new story

-Da.Nu este uimitor ca Rob m-a cerut in sfarsit de nevasta?

-Ba da.Asa este.Nu mi-am imaginat ca te vei casatori vreodata cu Rob.

-Anne are dreptate.Nici eu nu as fi crezut.De 12 ani stati impreuna si deabia acum v-ati gandit sa va uniti destinele.

-Pentru ca deabia acum ne-am dat seama ca stim cu adevarat fara cine nu putem trai.Nu putem trai unul fara celalalt.

-Vai..ce romantic.Cand o sa ma fac mare,eu sigur imi voi da seama din prima clipa care este adevarata mea dragoste.

-Mara,la varsta ta,adevarata dragoste ar trebuii sa fie familia,fiindca este inacceptabil ca la 8 ani sa te indragostesti.

-Mami..ai dreptate.

Poate va puteti da seama ca aceasta a fost o discutie intre 4 persoane:July,Lora eu si Mara,fiica mea.July tocmai ne anuntase ca s-a logodit cu Rob dupa 12 ani de asteptare.Pacat ca Mary nu a fost de fata,fiindca a trebuit sa plece datorita jobului ei pana in Franta,iar Tom desigur ca a insotit-o.
Mai spre seara,pentru a adormi,a trebuit sa le citesc copiilor o poveste,si am ales “Frumoasa din padurea adormita”.Chiar daca nu am reusit sa ii adorm,le-am captat atentia.La sfarsitul povestii,Mara mi-a spus:

-Mami,dintre toate povestile pe care mi le-ai citit,aceasta imi place cel mai mult.

-Si stiu si de ce iti place.

-Da?!

-Da.Iti place doar ca printesa a dormit asa de multi ani fara sa imbatraneasca.Chiar daca esti mica,draga mea,esti fata,si stiu cat de mult te pasioneaza fardurile,hainele sau cosmeticele,insa esti cam micuta pentru toate astea.

-Mami,pe mine ma pasioneaza roboteii si masinutele.Si  chiar mi-ai dat o idee.De ziua mea vreau un soldat robot care sa se stranga,transformandu-se intr-o masina si mai vreau si un p….

-Hai mai bine culca-te si mai vedem ce iti va iau de ziua voastra,pentru ca este ziua voastra draga,nu numai a ta.Acum noapte buna!

-Noapte buna mami!

-Dumnezeule,intr-un final fericit,am reusit si eu sa ii culc.

-Anne,nu inteleg de ce nu iti angajezi o bona.Daca nu mereu,macar pana c trece nunta Julyei.Luca vine tarziu de la serviciu,tu unde pleci ii iei cu tine sau ii duci la mama ta daca ea este acasa.Parca nu mai ai avea viata personala,iar de la un timp esti si un dezastru in bucatarie.

-Cum?!Dezastru in bucatarie?Nu este adevarat,cel putin nu cred.

-Spune-mi,ce realizari ai avut tu in bucatarie?

-Pai..poate putina mizerie,si o tentativa de incendiu….

-Lora are dreptate,Anne.Inca putin timp fara sa iesi in oras,petrecut numai si numai cu copiii si o sa ajungi la un spital  de nebuni.

-Aveti dreptate,si in plus stiu bona perfecta.

Din aceea zi,am stat linistita,fara nici o grija.Bine..fara nici o grija,in afara de rochia pentru nunta Julyei,pentru ca eram atat de confuza.Dupa doua saptamani,pregatirile pentru nunta au inceput in adevaratul sens al cuvantului.Lora si cu mine,ne cautam rochii de domnisoare de onoare,pe cand Mary o ajuta pe July sa isi caute rochia de mireasa,in acelasi timp cautandu-si si ea rochia de nasa.

Dupa o luna jumatate de cautare,in sfarsit mi-am gasit rochia potrivita.era mov,lunga pana la genunchi,cu falduri ca niste voaluri,legata la gat in forma de V,in spate fiind model de bretea,cu niste pietricele albe,de efect.Cand m-am intalnit cu Lora sa imi arate si ea rochia ei,mi-am dat seama ca rochia era identica cu a mea.Singurul lucru care le diferentia era culoarea.A mea era mov si a ei era galbena.Rochia lui Mary era albastra,lunga,dreapta,avand un model asemanator la gat cu rochia mea si a Lorai.

Cea mai importanta rochie,adica a miresei,nu exista.Fiindca nu a gasit rochia si mai erau doar trei saptamani pana la nunta,s-a decis,pleca la Paris,capitala dragostei,unde erau renumite magazine de rochii de mireasa.Este adevarat ca avea foarte multe emotii,insa cand s-a intors,avea intr-o imensa cutie o rochie alba,frumoasa,care se potrivea perfect cu personalitatea ei.Cu o trena nu foarte lunga,fara un model anume pe ea,ii venea excelet prietenei noastre.

Ce avea special era o suprapunere a materialului de la bazin in sus,astfel formand niste bretele grosute.Imbracamintea nasului sau a cavalerilor de onoare,nu este foarte importanta.Un costum,o camasa si o cravata si gata tinuta,insa cea a mirelui este cat de cat importanta.Costumul a fost alcatuit din niste pantaloni albi de stofa cu un sacou si o camasa de aceeasi culoare.De asemenea,importante au fost si accesoriile si coafurile.Eu am purtat o pereche de cercelusi mov,iar Lora o pereche de cercei din argint lungi.Mary si-a pus o pereche de cercei cu pietre lungi,si o bratara mai groasa din argint,putin patratoasa.July a avut o pereche de cercei din aur cu o piatra foarte frumoasa,asemanatori cu colierul,iar pe cap,nu a avut voal.Si-a prins parul cu un fel de coronita din trandafiri albi.Mara a avut o rochita roz,iar Les un costumas negru.

Ziua nuntii a sosit.Sala unde avea loc petrecerea era decorata cu trandafiri rosii,iar culoarea predominanta era albastrul marin si desigur,albul.Pe mese erau asezate cosulete cu fructe si veze cu flori.Langa fiecare farfurie se afla cate o umbreluta alba cu dantela,pe care scria July si Robert,si data casatoriei.Toti invitatii au fost primiti calduros de catre nasi si miri,dand cu ei noroc.Un moment foarte placut,pe care nu il voi uita prea curand a fost acela cand a trebuit ca mirilor sa li se dea verighetele.Les a dus pernita cu verighete,pe cand Mara ducea cosuletul cu flori.O familie fericita era si Lora impreuna cu Aaron si micuta Johanna,care a dormit aproape toata slujba.

Cum Mara si Les nu au mai fost pana atunci la vreo nunta,au fost placut impresionati,asa ca urmatoarea zi,m-a pus pe mine si pe Luca sa le aratam poze de la nunta naostra.A fost destul de frumos,deoarece mi-am adus aminte de acele vreumuri.Trecusera aproape 8 ani de zile de cand eu si Luca eram casatoriti.In 8 ani,viata mi se schimbase radical.Inca mai tin minte cand Bart a murit,inca mai tin minte rarele dispute dintre mine si prietenele mele si inca mai tin minte incercarea noastra de a face o trupa.O incercare care nu esuase complet.Imi place mult sa cant.Asta faceam de cand eram copil,cantam sia sta fac sia cum,inainte sa ii adorm pe copii,sau cand el pregatesc cerealele de dimineata.

-Mami,ne povestesi te rog cum l-ai cunoscut pe tati?

-Da dragule,o sa va povestesc,dar nu acum.Sunt prea obosita,si nu as putea sa va termin povestea.Dormiti in aceasta dupa-masa si diseara o sa va incep o poveste foarte draguta.

-Bine mami,asa o sa facem.

Chiar daca nu vroiam ca seara sa vina asa de repde,s-a intamplat.Mara si Les au facut baie,in timp ce eu aproape ca imi pierdeam mintile in dormitor.Nu stiam ce poveste sa inventez.

-Anne,ce faci singura pe intuneric?

-Luca…eu..ma gandeam ce poveste sa le spun copiilor.Nu am pic de imaginatie.

-Bucatica mea de zahar,azi,copiii ti-au cerut sa le povestesti cum ne-am cunoscut.Ce-ar fii sa le povestesti totul?Si la finalul povestii le spui adevarul,ca de fapt asta e povestea ta.

-Ai dreptate,iti multuesc foarte mult.
[...]

-Gata copii?Sunteti in pijamale?

-Da..si suntem pregatiti de poveste.

-Bine.

In camera,decat o mica pata de lumina a ramas,iar eu eram pregatita sa incep.

-Hmmm..Era odata,o fata care era mult mai mare decat voi.

-Era cat tine sau cat tati?

-Nu.Avea 17 ani.

-Si era printesa nu?

-Nu..

-Atunci era sotia unui robot?

-He he he.Nu nici pe departe.Era o fata simpla de 17 ani,care s-a indrgostit de un baiat chipes.Foarte chipes.

-A..ca in Cenusareasa nu?

-Mai,mai ma intrerupeti mult?

-Nu..scuza-ne.

-Asa..deci fata s-a indragostit.Baiatul si ea traiau o poveste foarte mare de iubire.Fata avea si ea 3 prietene,insa din cauza acestui baiat s-a certat cu ele.

-Si mami,scuze ca te intrerup,dar cum ii chema?

-Pe fata o chema cum ma cheama pe mine,Anne iar pe baiat il chema Bart.

Ceea ce nu stiam era ca Luca era langa usa,ascultand toata povestea.

Cap22-The Circus

Dupa cativa ani.

-Mami?!Crezi ca poti rezista doua ore?

-Sigur…Ce crezi,ca ai o mama care nu poate rezista doua ore sa se uite la un spectacol de circ?

-Nu…sigur ca nu.Cum poti crede asa ceva?

-Ma gandeam si eu.

Bineinteles ca puteam rezista doua ore.Drept cine ma ia?Am 29 de ani,sunt matura si ma pot uita linistita la un amarat de spectacol,fara a avea emotii.Bine..recunosc.Circul niciodata nu a fost unul din locurile mele preferate unde vroiam sa ma duc.Era destul de greu sa vad cu acei oameni fac ceea ce fac,fara sa pateasca nimic.

Povestea mea a inceput acum muulti ani,cand aveam 7 ani si m-am dus pentru prima oara la circ.Atunci,o frumoasa fata,cascadoare,a ratat aterizarea si a cazut,astfel rupandu-si piciorul drept si fracturandu-si mana.De atunci nu mai m-am dus la circ.Imi era destul de teama sa ma duc,deoarece nu stiam ce se putea intampla.Daca cineva patea ceva mai rau?Daca era o muscatura de leu,sau poate o aterizare mortala?Din cauza circului am devenit o fire puitn paranoia.

Nu doream sa ii duc pe copii mei la circ.Le-am povestit intamplarea mea din copilarie,insa ei nu au bagat de seama ce le-am spus si impreuna cu tatal lor au cumparat 4 bilete la circ,de aceea am fost nevoita sa ajung intr-un cort,pe un scaun,cu inima la gura,curioasa si emotionata,nestiind ce se va putea intampla.Poate ca va avea loc un accident care ar putea marca copiii pe viata.

Fel de fel de ganduri imi treceau prin minte in acele momente.Incercam sa ma consolez singura.Imi ziceam ca nu se va intampla nimic,insa acele imagini din copilarie,reveneau in mintea mea incontinuu.Un lucru era cert.Chiar daca ma aflam intr-un cort,asteptand sa inceapa spectacolul,circul nu va fi niciodata preferatul meu.Il urasc,la fel cum urasc acei acrobati si toti acei clovni cu nasul rosu si cu floare in piept.

Spectacolul a inceput.Deschiderea a fost facuta de doi colvni,care s-au prezentat si au inceput sa danseze si sa rada.Cat de patetic.Cum te poti imbraca cu acele haine mult prea largi si sa iti pui acel nas rosu de care rade toata lumea?Mai mult ca sigur te faci de rusine.Ce oameni fara personalitate..

Dupa ce “minunatul” spectacol al clovnilor s-a terminat,in arena a intrat o trupa formata din 8 atletici,4 fete si 4 baieti,care au prezenta un spectacol minunat.Se parea ca erau niste profesionalisti,deoarece nu au avut plasa,in cazul unui accident..La un moment dat,spectacolul chiar m-a captivat.Acele sarituri in aer mi-au amintit de vremea copilariei,insa acum nimic rau nu s-a intamplat.In scena a aparut si imblanzitorul de animale sau mai bine zis doar de pasari,deoarece a facut un adevarat spectacol.

Cu ajutorul a zece porumbei,intregul loc in care s-a desfasurat actiunea,a fost ca o poveste pentru cei mici,care a putut capta atentia si celor mari,sau cel putin a mea.Porumbeii faceau diverse lucruri:zburau,veneau pe langa public,se duceau la stapanul lor,ba chiar ascultau odinele.

-Vino aici!Du-te acolo!Adu-mi acea palarie!Intra in colivie!

Fiecare proumbel asculta ordinul,il executa dupa care,drept multumire la aplauzele noastre,facea un tur la intreaga sala.

Pot recunoaste,ca un moment cu adevarat inspaimantator a fost acela cand tigrii siberieni au venit in arena impreuna cu imblanzitoarea lor,frumoasa Ycola,pentru a ne arata numarul lor.Ycola avea un minunat costum stralucitor si un bici in mana cu care putea stapani fiecare tigru dintre cei cinci.Fiecare tigru trebuia sa sara prin cercuri de foc.Prima data a fost un singur cerc,insa dupa aceea,spectacolul a continuat cu trei cercuri.Daca tigrii isi faceau treaba corect primeau cate o halca de carne,daca nu,drept pedeapsa o lovitura de bici peste bot.Frumoasa imblanzitoare stia sa ii bata in asa fel incat sa nu ii raneasca(daca asta se numea bataie).Ea nu dorea sa ii raneasca,de aceea din fiecare lovitura de bici,aceasta facea o adevarata joaca,insa tigrul isi putea da seama de greseala lui,repetand numarul si primind drept recompensa o halca de carne.Deoarece acestia trebuiau fi in centru atentiei,Ycola nu tinea cont de apluzele publicului,fiind foarte concentrata asupra muncii ei,straduindu-se ca spectacolul sa iasa perfect.La terminarea acestuia,cand tigrii ieseau din arena,aceasta multumea publicului.

Am avut parte si de numere,in care nu erau incluse sariturile,tigrii,sau porumbeii.Dansul tiganesc,care a impresionat pe toata lumea,nu avea nevoie de prezentare.

-Acum,dupa ce tigrii au plecat,iar porumbeii sunt in colivii,putem privi incantati un minunat dans tiganesc.

O simpla prezentare si un incantator dans,plin cu piruiete.In momentul dansului,a avut loc un joc de lumini specific dansului.Ceva care chiar m-a impresionat la acest dans a fost focul,ca de tabara,facut in mijlocul arenei,pe langa care tigancile au dat din solduri,iar barbatii au dat din picioare.La terminarea dansului,si-au facut aparitia,din nou,cei doi clovni,care au devenit simpatici.Pic si Poc,au inceput sa se bata cu baloane cu apa,sa imite animale sau sa recite poezii.

-Stie cineva de ce zboara pasarea?

-Nu.De ce Poc,stii tu?

-Da..ca are aripi.Dar stie cineva de ce a trecut rata strada?

-Nu.De ce?

-Fiindca asa a vrut ea.

Acest gen de glume urmate de aplauze si de rasete.

Acestia au invitat in arena cativa copii,pe care ii ruga sa le spuna o poezie,sa imite cate un animal sau sa nimereasca o bucata de lemn vechi cu un balon cu apa,astfel castigand un balon facut de ei,cu forma dorita.Printre acei copii s-au aflat si ai mei,care au spus cele mai haioase glume,au imitat cele mai haioase animale,insa in loc sa nimereasca lemnul vechi cu balonul,au nimerit fata unuia dintre clovni.

Cand spectacolul clovnilor devenise mai interesant,acestia au disparut,iar in locul lor a aparut un magician dragut,cu un joben negru si cu pelerina rosie de ploiae.Destul de ciudat.Nu mai vazusem pana acum un magician cu pelerina de ploaie,insa orice este posibil.

-Vai..ma iertati.Am confundat pelerinele.

Publicul a inceput sa rada.

-Ala bala portocala si hop apare pelerina.

Inca un val de aplauze si de rasete.

-Nu stiu ce gasiti de ras.A sigur..in locul pelerinei mele a aprut alt ceva?Dar ce?Nu imi pot da seama..sunt asa de prostut…

-Domnule,aveti un cearsaf in loc de pelerina,iar costumul a fost inlocuit cu o pijama cu elefanetei.

-Multumesc Tania.(Tania fiind asistenta magicianului).Nu stiu ce are aceasta bagheta.Poate s-a stricat.

Si in urmatoarle secunde,Tania a fost lovita in cap de cateva ori cu bagheta.

-Asa..poate acum va merge.O…scuze nu stiam ca acesta este capul tau.

Rasetele erau din ce in ce mai  puternice.Chiar si eu incepusem sa rad.Poate circul nu era chiar atat de rau.Magicianul acela a fost grozav.A scos din jobenul lui iepurasi,soparle,ba chiar un pui de urs pandaSi ca tot veni vorba de ursi,un moment destul de amuzant a fost acela cand un pui de urs,impreuna cu imblanzitoarea lui si-a facut aparitia.Micutul Joe facea totul invers.Daca imblanzitoarea Tiffany ii facea semn sa stea jos,acest se ridica si se plimba de colo colo.Daca aceasta ii facea semn sa se opreasca,acest incepea sa faca tumbe ,astfel ametind.Publicul s-a distrat de minune la acest numar,iar Mara si Les au ras impreuna cu mine si cu Luca.

Dupa doua ore si un pic,spectacolul se termina si toti se ridicara in picioare dansand pe muzia pusa de clovni.Un minunat spectacol,de nota 10.Mi-am amintit de copilaria mea,si m-a determinat sa ma hotorasc sa ii aduc pe cei mici mai des la circ,deoarece nu merita sa isi piarda copilaria aiurea,stand in casa la PC si uitandu-se la desene animate.

Mara,impreuna cu Les si Luca au fost mandri de mine ca am rezistat doua ore fara sa ma plang,iar eu am inceput sa rad de cum i-am auzit.

-Fiti seriosi…eu ador circu.Ce v-a facut sa credeti ca nu pot rezista?Ha Ha Ha!

Am ajuns acasa destul de obositi,insa am mancat,iar dupa aceea am tras un pui de somn.Spre seara,am primit odihniti musafirii.Marei si lui Les nu li s-au oprit gura pana cand nu au povestit intregul spectacol;de la inceput pana la sfarsit.Au povestit cu au spus ei glume,cum au ras de mine si cum ma vor duce din nou la circ.

-Nu nu nu,asta nu se va intampla prea curand.Ce credeti,ca ador circul?Va rog…cine suporta acei maimutoi cu nas rosu si cu pantofi imensi?

-Nooooi!au raspuns in cor cei prezenti.

-Cum sa nu…

Cap21-A New Junior

-Tocmai m-am uitat pe fisele dumneavoastra si nu este nici o problema.Oboseala isi spune cuvantul de aceea au aparut ametelile,in nici un caz inca un junior.

-Va multumesc!Inca unul m-ar fi doborat,si asa imi este destul de greu cu doi.La revedere!

Ziua a inceput bine.Fara nici un copilas pe drum,deci fara mai multe griji.Mi-ar prinde bine putina relaxare,de aceea o sun pe mama sa vina sa stea cu cei mici,astfel eu si Luca am putea merge intr-o mica vacanta pentru a putea dormi fara tipete si urlete.

-Mama?!Pot sa te rog ceva?

-Spune scumpa mea.

-Te rog sa vii sa stai cu astia micii 3 zile.Eu si Luca plecam intr-o mica vacanta,pentru ca avem foarte mare nevoie.

-O sa vin.La ora 13:30 sunt la tine asa ca grabeste-te si fa mai repede bagajele.

-Bine.Multumesc.

Sincer nu stiam foarte bine unde sa merg.Eram nehotarata.Vroiam sa ma relaxez la plaja,dar in acelasi timp vroiam sa ma dau cu saniuta pentru a imi aminti de vremurile frumoase ale copilariei mele.M-am decis sa merg la Miami la plaja 3 zile.Am ajuns repede acasa,i-am zis sotului meu sa aiba grija de copii in timp ce eu pregatesc bagajele.Mama a sosit la timp sa isi ia ramas bun de la noi si sa suporte micutii tirani.

Am ajuns pe plaja.Soarele stralucea,iar valurile te indemnau parca sa mergi la surf.Imi era foarte dor de plaja si de apa.Descrierea plajei este destul de obisnuita.Nisipul este fin,cerul neobisnuit de albastru,mult soare,un ocean intreg in care poti innota si palmieri care se leagana in usoara adiere a vantului.

Ma simteam destul de bine.Fara plansete,doar eu si Luca,apa care parca ma astepta si nici un copilas care mi-ar putea strica buna dispozitie.Parca as fi fost un robot,m-am dus direct la malul apei,mi-am bagat picioarele in apa pentru a ma obisnui cu ea si am incercat sa intru,insa am fost brusc intrerupta de un ingrozitor copil care zbiera la mama lui.

-Vreau in apa!Vreau colacul!Acum!(urmat de un tipat care m-a trezit din concentrarea mea)

Mini-vacanta a fost minunata.Ne-am plimbat de-a lungul falezei,am mers prin magazine,am mers in cluburi si am dansat pana in zori.Intr-o zi am fost intr-o scurta croaziera in Bahamas.Apele ce inconjoara Bahamas sunt calde si de adancime destul de mica,astfel incat am putut face scufundari.

Plaja a fost minunata,cu cer senin si vreme calda si un minunat nisip fin si alb.Datorina terenului de pe faleza,ne-am putut bucura de plimbari cu bicicleta,astfel amintindu-mi de vremea copilariei.Am avut parte de o zi perfecta de plaja.Intinsi pe sezlonguri,cu o bautura racoritoare in mana ,sub umbrela verde.Dupa terminarea bauturii,m-am putut relaxa in minunatul hamac.

La putin timp dupa aceea am fost foarte fericita,pentru ca l-am batut pe Luca la un meci de volei pe plaja.Dupa ce am luat masa de pranz,am fost impreuna cu Luca la masaj.Sincer cred ca aceasta vacanta ne-a priit,pentru ca ne-am intors acasa mai veseli si am putut suporta plansetele copiilor.

Dupa cateva luni de la intoarcerea noastra,Lora si Aaron ne-a propus sa fim nasii micutei Johanna.Botezul a avut loc la Biserica Sf.Cross,iar petrecerea la o pensiune cu gradina si multa verdeata.Datorita invitatilor in numar destul de mare,petrecerea a avut loc si in interiorul pensiunii,dar si afara.

Foisoarele din gradina au fost decorate cu dantela crem si accesorizate cu ingerasi si flori naturale.Deasupra meselor pluteau aripi de ingeras destul de discrete,iar invitatii au primit cate un ingeras din portelan.Mesele au fost decorate cu matase alba,iar pe ele au fost puse decoatiuni florale si ingerasi din portelas foarte dragalasi.Si baloanele multicolore au fost prezente,astfel incat copilasii prezenti s-au putut distra.La sfarsitul serii,pe cer si-au facut aparitia mii de culori,care ne-au incantat timp cateva minute.Scarile pensiunii au fost decorate tot cu dantela crem,iar pe fiecare treapta se afla cate o lumanare in forma de ingeras de diverse culori.

Tortul a fost delicios,chiar si acum ii mai simt gustul.Avea forma unui castel facut din cuburi,iar in varf avea un ingeras,sau mai bine zis o fetita ingeras,care ne zambea frumos.Parintii micutei nu si-au putut stapani emotiile si au varsat cateva lacrimi.Micuta Joahanna era foarte fericita.Toata seara a zambit,a inceput sa planga cand a auzit zgomotul artificiilor,insa zambetul i-a revenit pe fata cand a vazut tortul.

Pot spune ca m-am emotionat putin la Biserica,cand am luat-o in brate pe micuta printesa,pentru ca asta reprezinta Johanna pentru parintii ei.O adevarata printesa.Imbracata intr-un costumas foarte dragalas,alb,cu o bonetica pe cap si cu un zambet incantator,a uimit toti invitatii.

Costumasul Lorei a fost alcatuit dintr-o rochita dragalasa albastra,scurtuta,bufanta si un minunat bolero,tot albastru.Aaron a fost imbracat intr-un costum negru cu o camasa rosie,fara cravata sau chestii deastea la gat.A…si Lora a avut in cap o mini palarie neagra si cu niste pantofi cu toc tot negri,care mai pe seara au fost inlocuiti cu niste balerini negri simpli,care o prindeau foarte bine.

Rochita mea a fost destul de comoda.Crem,cu pete negre,terminata cu o danteluta,s-a potrivit perfect cu pantofiorii mei albi.Nu am avut cine stie ce coafura.Mi-am lasat parul pe spate.Deoarece parul meu este drept,nu a mai fost nevoie sa il indrept cu placa.Luca a avut la fel ca Aaron un costumas negru cu o camasa verde,fara nici o cravata sau mai stiu eu ce.

Sarbatori

Hello!Cu ocazia Sarbatorilor de iarna,ma abat putin de la:”A Confused Story”, si tin sa va urez: Craciun Fericit!Si sper ca dee Sfintele Sarbatori  sa aveti parte de tot ce aveti si mai vreti, de tot ce nu aveti si va doriti, de tot ce va lipseste si nu stiti! Primiti lumina in adancul sufletului vostrusi lasati bucuria sa iasa la suprafata! La multi ani!

Cap20-Prichindeii

Iata ca acum sunt intr-o camera de spital,pregatita sa nasc.Durerile erau din ce in ce mai puternice,asa ca am intrat la urgenta in sala de operatii.Nasterea a fost destul de dureroasa,insa a meritat,pentru ca am adus pe lume doi copilasi sanatosi si frumosi.Am aflat ca in timpul nasterii,Luca a vazut sange si a lesinat(destul de haios).Pot spune ca cele mai emotionante momente au fost acelea cand m-au anuntat ca prima a fost fetita si atunci cand i-am avut pe amandoi in brate.Un lucru destul de frumos a fost si cand i-am auzit plangand,cam  zgomotos,dar frumos.

A trebit sa stau in spital cateva zile,dar a fost mult mai linistitor decat ultima data,pentru ca eram alaturi de cele mai scumpe persoane,iar acest lucru ma linistea complet.Dupa trei zile am ajuns acasa,am pus copiii in patuturi si m-am dus la baie sa imi fac un duc,pentru ca mirosul de spital si de medicamente era inca pe pielea mea.Dupa aceea m-am dus sa le fac baita copiilor,iar eu eram foarte emotionata pentru ca imi era teama sa nu ii scap,asa ca am chemat-o pe mama sa ma ajute ea.Din fericire totul a iesit bine.

Prima data cand am iesit cu carucioru a fost a doua zi dupa ce am venit de la maternitate.I-am plimbat pe micuti prin parc,pe la magazine,bine doar pe langa magazine,dar i-am dus si la bunici sa se joace cu ei in timp ce eu faceam cumparaturile impreuna cu Luca.E frumos sa ai grija de micuti,insa e foarte tragic ce se intampla noaptea,chiar daca camerele lor sunt separate,daca unul plange sigur incepe si celalalt,iar eu si Luca nu mai stiam ce sa facem sa nu mai planga.

Luca nu mai era bun de nimic la serviciu,era foarte obosit,iar cafeaua se termina foarte foarte repede de la un timp.Seara ne-am dat seama ce sa facem ca sa adorma mai repede.Le citeam povesti una dupa alta,astfel incat ne duceam la noi in camera si cadeam rupti de obseala in pat.

DUPA 8 LUNI

Dupa 8 luni a sosit momentul mult asteptat:botezul.Nasa Marei este  Lora,iar nasa lui Les este Mary.Botezul a fost foarte frumos.Invitatiile sunau ceva de genul:”Dati-ne voie sa ne prezentam,suntem copiii familiei Petterson,si ne cheama Mara si Les.Odata cu venirea noastra pe lume vrem sa va uram “Bine v-am gasit!”si sa va invitam la botezu nostru de pe data de 20 iulie la biserica Sf.Park la orele 14:30,unde ne vor tine in brate nasii nostrii:Lora si Aaron King si Mary si Tom Anderson.Ne vom cunoaste mai bine la petrecerea noastra care va avea loc la Cabana Verde.”

Iata ca ziua de 20 iulie a venit cu pasi grabiti,iar noi eram cei mai frumosi parinti cu cei mai furmosi copii.Biserica a fost decorate cu un covor rosu , iar intrarea a fost marcata de 2 amfore albe de ceramica decorate cu flori. Cristelnita a fost atractia tuturor, totul fiind o simfonie de tull roz si albastru, flori si panglici,lumanarile de botez fiind decorate cu papusi de portelan si aranjamente compacte de minitrandafiri roz si albastrii.Pentru decorarea meselor si scaunelor am folosit tafta crem cu broderie aplicata. Scaunele au fost accesorizate cu un arajament special,realizat din tull fin roz,albastru si o papusa din portelan. Astfel fiecare scaun a avut cate o papusade portelan, model unicat, care a fost oferita invitatilor, la final, ca amintire.
Mesele au fost decorate cu sfesnice regale argintii. Fiecare sfesnici a fost imbracat in coronite de minirose roz si albastre, delicate si compacte..
Intrarea in restaurant s-a facut pe covor rosu delimitat de sfenice inalte de 2 metri cu brate pentru lumanari, imbracate in tull si flori, iar primirea invitatiilor a fost facut pe acordul unui cvartet de exceptie .
Fiecare invitat a fost intampinat si condus la masa de catre hostesse imbracate in ingerasi.
Pentru toti copii invitati la botez, am amenajat un loc special pentru joaca, iar copii au fost distrati de 2 personaje indragite de ei : Spiderman si Batman.

A fost o zi cu totul memorabila,iar ceea ce conteaza cel mai mult a fost faptul ca ne-am distrat foarte bine.

La doua luni de la botez,Marei i-a dat un dintisor.Atunci chiar nu am mai putut dormi noaptea,pentru ca plangea incontinuu,iar eu deja nu mai steam ce sa ii fac sa o linistesc.Colac peste pupaza si lui Les i-a dat un dintisor,iar acum puteam sa imi iau adio de la noptile mele linistite in care dormeam fara probleme.De acum incolo aveam copii si asta nu era cea mai rea problema…daca as mai fi avut unul?!Oare ce se intampla?